Cat de frumos se aranjaza uneori lucrurile de la sine!
Colega mea de camera ar fi spus- legea atractiei. Eu nu vreau sa ma gandesc la asta. Doar savurez momentul, fara a-i cauta un inteles. Sau e doar starea mea de spirit care ma face sa vad totul intr-o lumina mai buna. E ziua mea de nume- Sfantul Nicolae, si ma indeamna la o privire mai atenta asupra propriei persone. E unul din cele cateva momente ale mele cand imi acord, cu adevarat, timp, mie si nevoilor mele.
Si imi permit o fericire egoista, doar de mine stiuta. Idee de fericire care mi-a fost implementata cu multa caldura de persoanele din familia mea. De pe vremea cand sarbatorile iernii erau un adevarat mister desi orasul nu era impodobit de tot felul de luminite, si ne adunam cu totii sa ornam un brad simplu si saracacios dar atat de bogat in inimile noastre, care si-ar fi urmat existenta sub forma de lemne pentru soba.
Sensibilitatea mea pentru aceasta sarbatoare vine de cand eram in clasele primare, si din somn am fost trezita de un sarut pe obraz, care se dorea a fi cat mai discret. Credeam cu adevarat ca Mos Neculai a venit la mine in seara aia, si a intrerupt drumul sau de impartit cadouri, cateva secunde, sa sarute copilul ce intr-adevar merita acel sarut. In febrilitatea momentului am ramas cu ochii inchisi, san nu spulber magia.
Cativa ani mai tarziu, urma sa aflu ca sora mea fusese Mos Neculai in acel an.
Imi permit, fiind ziua mea, sa imi exprim dorinta de sarbatorile de anul acesta, dar si din anii urmatori.
Imi doresc, sa fiu fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu