domnule I. multumesc.

Admir sinceritatea. Admir curajul oamenilor de a spune lucrurilor pe nume. Eu nu am tot timpul aceasta forta. Si ador sentimentul pe care il am cand o persoana spune lucrurile pe care le am si eu in suflet, de parca am fi trait aceeasi viata. Iubesc momentul cand doua suflete rezoneaza. Cand unul priveste cu ochiul liber in inima altuia. Un moment cand te uiti la persoana din fata ta, si nu-i mai vezi invelisul, vezi in interior, simti energia sa ca si cum ti-ai oglindi intreaga fiinta intr-insa.
    Acea emotie am avut-o astazi, la orele domnului I. care a reusit sa aduca o discutie la asa un nivel ca sufletul meu a tremurat de emotie pentru un moment si am simtit ca incep sa plang. Apreciez enorm un om care atinge suflete. Care trezeste chiar si pentru o secunda entitatea care suntem, si ne zguduie putin deschizandu-ne ochii asupra anumitor aspecte ale vietii, evidente, pe care nu le mai observam sau suntem prea ocupati sa le mai dam importanta. Un om care reuseste sa vada lucrurile firesti, nude, fara ceata si noroiul care le este atribuit sau cu care suntem obisnuiti sa privim.
    Apreciez la domnul I. ca are atata credinta, si nu ma refer la religie. si admir ca inca mai exista profesori care nu vin la clase "sa faca orele". Eu nu stiu daca am mai avut vreodata dorinta sa multumesc vreunui profesor, dar acum, din toata inima, domnule I. multumesc.

Draga... fostul meu iubit

Azi am fost singura toata ziua.
Singuratatea imi face bine.
Am timp sa imi pun in ordine tote gandurile.
Amintiri, facultate, pasiuni, iubiri…
Iubiri…
Singuratatea imi face rau uneori.
Iubiri…E ca si cum simt amar pana in stomac, si imi dau lacrimile.
Azi am plans.
Am vorbit cu el si mi-am adus aminte de momentele cand eram impreuna.
E greu, pentru ca ne completam unul pe celalalt.
Si cand stai indeajuns de mult cu o persona, firile voaste se contopesc, si cand pleci, lasi o parte din tine cu el.
E dureros, dar trece repede.
Sa spunem ca ramai fara bratul drept.
Doare, e greu la inceput, dar in scurt timp te obisnuiesti si, bratul stang preia toate sarcinile, nemaifiind nevoie de celalalt brat.
Dar si-a lasat si el o parte cu mine.
De multe ori e insesizabila, alteori, e ca un virus care ma roade pe interior.
Dar sunt fericita, si iti multumesc ca ai fost un iubit extraordinar, la care atunci cand ma gandesc, imi dau lacrimile.
Pentru ca desi am avut momente rele, nu si-au pus amprenta asupra imaginii cuplului pe care l-am format.
Pentru ca ma faci sa imi doresc sa te revad, sa stam macar un minut de vorba.
Pentru ca m-ai iubit asa frumos.
Pentru ca ai acceptat sa ne despartim, inainte ca dragostea noastra sa devina ceva urat, si putred.
Si nu in ultimul rand, multumesc ca m-ai facut sa te iubesc.

Dorinta mea de sarbatori

Cat de frumos se aranjaza uneori lucrurile de la sine!

Colega mea de camera ar fi spus- legea atractiei. Eu nu vreau sa ma gandesc la asta. Doar savurez momentul, fara a-i cauta un inteles. Sau e doar starea mea de spirit care ma face sa vad totul intr-o lumina mai buna. E ziua mea de nume- Sfantul Nicolae, si ma indeamna la o privire mai atenta asupra propriei persone. E unul din cele cateva momente ale mele cand imi acord, cu adevarat, timp, mie si nevoilor mele.

Si imi permit o fericire egoista, doar de mine stiuta. Idee de fericire care mi-a fost implementata cu multa caldura de persoanele din familia mea. De pe vremea cand sarbatorile iernii erau un adevarat mister desi orasul nu era impodobit de tot felul de luminite, si ne adunam cu totii sa ornam un brad simplu si saracacios dar atat de bogat in inimile noastre, care si-ar fi urmat existenta sub forma de lemne pentru soba.

Sensibilitatea mea pentru aceasta sarbatoare vine de cand eram in clasele primare, si din somn am fost trezita de un sarut pe obraz, care se dorea a fi cat mai discret. Credeam cu adevarat ca Mos Neculai a venit la mine in seara aia, si a intrerupt drumul sau de impartit cadouri, cateva secunde, sa sarute copilul ce intr-adevar merita acel sarut. In febrilitatea momentului am ramas cu ochii inchisi, san nu spulber magia.

Cativa ani mai tarziu, urma sa aflu ca sora mea fusese Mos Neculai in acel an.

Imi permit, fiind ziua mea, sa imi exprim dorinta de sarbatorile de anul acesta, dar si din anii urmatori.

Imi doresc, sa fiu fericita.

Insomnii

Mi-e greu sa adorm. Poate din cauza ca ma gandesc la el, sau poate e de la excesul de cafea.
 Cert e ca toate gandurile ma duc la el.
 Si am impresia ca daca m-as mai lasa tinuta inca o data in brate, m-as potoli, i-as spune "multumesc" si as pleca zambind.
 Imbratisarile lui sunt imperfecte, si reci, si nici macar sarutarile nu fac apropierea dintre noi mai calduroasa.
 Si totusi, nu pot dormi, imaginandu-mi bratele lui in jurul meu.
 In mintea mea reiau din nou si din nou orice privire, si orice mangaiere, si dupa pun stop.
 Iau o pauza.
 Vreau sa-mi golesc mintea de orice gand.
 vreau sa adorm usor... Sa fie totul firesc.
 Sa fie fireasca intalnirea dintre noi.
 Pentru ca stiu - nu va fi emotie in privirea mea din cauza celor intamplate, ci din cauza celor gandite.
 Pentru ca eu nu pe el il visez.
 L-am proiectat diferit.
 Nu isi mai are radacinile in realitate, ci e nascut din romantism.
 In mintea mea, el apare perfect.
 Am mai fost in situatia asta, da! trebuia sa-mi dau seama.
 M-am indragostit.