Insomnii

Mi-e greu sa adorm. Poate din cauza ca ma gandesc la el, sau poate e de la excesul de cafea.
 Cert e ca toate gandurile ma duc la el.
 Si am impresia ca daca m-as mai lasa tinuta inca o data in brate, m-as potoli, i-as spune "multumesc" si as pleca zambind.
 Imbratisarile lui sunt imperfecte, si reci, si nici macar sarutarile nu fac apropierea dintre noi mai calduroasa.
 Si totusi, nu pot dormi, imaginandu-mi bratele lui in jurul meu.
 In mintea mea reiau din nou si din nou orice privire, si orice mangaiere, si dupa pun stop.
 Iau o pauza.
 Vreau sa-mi golesc mintea de orice gand.
 vreau sa adorm usor... Sa fie totul firesc.
 Sa fie fireasca intalnirea dintre noi.
 Pentru ca stiu - nu va fi emotie in privirea mea din cauza celor intamplate, ci din cauza celor gandite.
 Pentru ca eu nu pe el il visez.
 L-am proiectat diferit.
 Nu isi mai are radacinile in realitate, ci e nascut din romantism.
 In mintea mea, el apare perfect.
 Am mai fost in situatia asta, da! trebuia sa-mi dau seama.
 M-am indragostit.